10 dintre cele mai frumoase grădini ale lumii

Turismul internațional poate fi de multe ori o activitate obositoare. Atenția constantă la buzunar, aglomerația și greutatea transportului într-o țară necunoscută, pe care curiozitatea ne îndeamnă să le suportăm pentru a ajunge la cât mai multe obiective, ne poate ridica nivelul de stres mult peste cotele confortabile. O activitate ce ar trebui să fie plăcută se poate astfel repede într-un deranj, dacă nu avem grijă să includem în itinerariul nostru câteva oaze de relaxare.

Complexul-de-la-Stourhead

Picture 1 of 10

Din fericire, celebrele grădini ale lumii, construite de nobili și capete încoronate de-a lungul istoriei, sunt astăzi deschise turistului modern. Aglomerația specifică obiectivelor turistice nu se va face simțită într-o grădină de zeci de hectare, și puțini sunt aceea care nu găsesc relaxantă plimbarea pe o alee liniștită, înconjurați de statui, căderi de apă, plante exotice și natură amenajată.

Grădinile de la Versailles

Faimosul peisagist francez Andre Le Nôtre a conceput aceste frumoase grădini în jurul reședinței regale a lui Ludovic XIV de la sud-vest de Paris. Importanța istorică a complexului de la Versaille nu poate fi ignorată. Mânat de teatralitatea lui naturală “Regele Soare” l-a dorit ca un testament al grandorii regatului său în fața întregii lumi. Multi ambasadori au ajuns să cunoască grandoarea și lucrul francez prin intermediul Versailles-ului. Nobilii autohtoni petreceau câteva luni pe an la Versaille, în parte atrași de frumusețea edificiului. Sociabilitatea a servit spre a atenua tendințele autocrate, și a redus din problemele de comunicații specifice vremii, făcând din Franța un regat cu adevărat centralizat. Nu în ultimul rând, Versailles-ului a contribuit la prosperitatea Parisului. O bună parte din suma fabuloasă necesară construirii lui a ajuns din visteria regală în buzunarele parizianului de rând, angajat ca mână de lucru.

Versailles-ul a fost construit să impresioneze, și cele peste 101 de hectare ale grădinilor sale cu siguranță impresionează: Zeci de alei ce șerpuiesc în jurul unor prețioase grădini de flori; colțuri liniștite ce oferă spre contemplare statui clasice; lacuri ornamentale și un canal de agrement, toate imaginate in virtutea grandorii și eleganței barocului francez.

Grădina botanică regală de la Kew

Cea mai mare și cea mai veche grădină botanică din lume, grădina de la Kew a fost amenajată încă de la mijlocul secolului 18 pentru găzduirea exponatelor exotice, la comanda lui William Chambers. Își va primi statutul de grădină botanică națională în 1840, sub oblăduirea președintelui Societății Horticulturale Regale, William Cavendish, care extinde suprafața complexului la 30 de hectare. Oglindind dezvoltarea științifică și economică a epocii, complexul de la Kew se va extinde rapid până la suprafața lui actuală de 121 de hectare, .

Numeroasele sere ale grădinii situată la numai 16 km de Londra adăpostesc exponate de floră din toată lumea.

Printre acestea se remarcă sera de palmieri, Palm House-ul prima clădire de dimensiuni mari la care s-a utilizat fier forjat. Aceasta este considerată în prezent “cea mai importantă clădire victoriană din sticlă și fier aflată încă în funcțiune” și sub cele 16,000 de panouri de sticlă ale serei sunt adăpostiți copaci exotici de până la 19 metri înălțime, acoperind nu mai puțin de 10 arii climatice.

Cea mai mare seră construită în perioadă este The Temperate House. Aceasta conține plante din Europa, America de Nord și Asia. În Bonsay House pot fi admirați copaci miniaturali de peste 150 de ani vechime.

Pentru a completa farmecul victorian, grădinile dispun de un loc pentru picnic: Queen Charlotte’s Cottage, și de un restaurant elegant: the Orangery.

Grădinile Powerscourt

Grădinile și marea vilă Palatină de la Powerscourt, situate la numai câțiva kilometri sud de Dublin este opera tinerilor patrioti irlandezi ai secolul 18, proiectata pe o suprafața îngrădită de 19 hectare. Amestecul de stiluri o face cu precădere inedită, fiind votată a treia cea mai frumoasă grădină din lume de către National Geographic. Peluzele, cascadele și parcul, pavilioanele de grădină și lacurile umbrite, arborii sculptați în forme geometrice, prezintă influențe de renaștere italiană și de baroc continental, în timp ce structurile fac trimitere la arhitectura japoneză. Marea peluză terasată din fața vilei este desprinsă din barocul francez, și aleile ei au fost atent gândite să ofere vizitatorului fundalul magnific al munților Wicklow în timpul unei plimbări. Toate aceste elemente grupate armonic în ambianța Grădinilor Powerscourt servesc drept dovada a sensibilității poporului irlandez pentru estetica savanta a perioadei.

Grădinile Butchard

Canada nu este tocmai cunoscută pentru frumusețea grădinilor ei, însă partea ei de est încă mai păstrează farmecul arhitecturii Europene din secolele trecute. Canadienii au continuat să aducă omagii arhitecturii metropolitane până la începutul secolului 20, dezvoltând o inedită estetică nord Americană.

Un bun exemplu pentru această tendința îl reprezintă grădinile Butchard.

Terenul ocupat în prezent de grădini a fost folosit până la 1904 ca și exploatare de piatra de către compania Portlan Cement. După ce cariera și-a pierdut valoarea economică, Jennie Butchard, soția proprietarului a decis să revitalizeze zona, acoperind cele 22 de hectare ale exploatării industriale cu sol fertil provenit de la fermele din apropiere. Aici a amenajat o atrăgătoare grădină, cu peste 700 de varietăți de arbori, flori și arbuști, după un plan reminiscent stilului Cottage englezesc.

Grădina vilei d’Este

Istoria vilei d’Este și a grădinilor sale începe încă din secolul al 16-lea, când un cardinal a decis să-și facă viața în Tivoli „suportabilă” prin transformarea unei mânăstiri benedictine delapidate într-o frumoasă vilă: Villa d’Este. La reședința cardinalului s-a adăugat unul dintre cele mai fascinante complexe de grădini și căderi de apă artificiale din lume, recent ajuns pe locul 31 în lista UNESCO a obiectivelor de importanță artistică și istorică din Italia. Dintre fântânile complexului se remarcă Fontana de Biccierone, unde apa cade alene dintr-un mare bazin baroc în formă de scoică; fântâna Rometta, ale cărei sculpturi prezintă scene mitice din trecutul Romei; și Aleea Celor 100 de Fântâni, de-a lungul căreia sunt înțesate imagini animaliere și florale alături de o „barcă” din granit în miniatură.

Grădina dă impresia unei ruine romane abia descoperite. Piatra îmbătrânită se îmbină armonios cu vegetația atent îngrijită pentru a părea cât mai naturală.

Grădinile Dumbarton Oaks

Plasate în extremitatea de nord a afluentului cartier Georgetown din Washintong D.C., grădinile Dumberton Oaks ne duc înapoi spre decorul reținut și elegant al Americii începutului de secol. Plante agățătoare coboară agale peste zidurile masive de piatră ale Fountain Terrace (Terasa Fântânii). Lover’s Lane (Aleea Îndrăgostiților) ne plimbă pe lângă un amfiteatru roman care îngrădește un mic lac albastru. Ceea ce obișnuia să fie cândva o banală potecă pentru adăpatul vitelor, se numește acum Melisande’s Allée, o trimitere la opera Palleas și Melisande, celebra în America vremii.

Grădinile au fost construite între 1920 și 1940, sub oblăduirea arhitectei Beatrix Farrad, cu aportul lui Mildred Bliss, membră a familiei patroane. Evocă Baux-artismul încă popular în America vremii și stilul neo-clasic American, mai sobru și mai reținut decât variațiunile Europene.

Grădinile vilei Éphrussi de Rotschild

La începutul secolului 20, Béatrice Éphrussi, baronesa Rotschild, construiește o vilă roz, în stil Venețian, pe stâncile ce învecinează malul mării din St.-Jean-Cap-Ferat. În jurul frumoasei vile, cu o aripă ce dă înspre înspre mare, se amenajează șapte grădini tematice. Punctul focal al ansamblului îl reprezintă grădina franceză, cu un bazinul ei acoperit de nuferi, fântânile dansante și cu Templul Iubirii — o replică fidelă a Trianonului de la Versaiiles. Este învecinată de Grădina Provensală, plină de măslini și levănțica; o grădină lapidara unde sunt expuse sculpturile prea mari pentru interiorul vilei; o grădină japoneză din care se remarcă numeroasele specii de trandafir, o grădină exotică cu palmieri si Grădina Spaniolă.

Complexul de la Stourhead

Pentru nobilimea engleză a secolului 18, pasionată de antichitatea clasică, stilul grecilor și al romanilor era considerat un ideal de frumusețe arhitectonică. Complexul de la Stourhead, situat lângă orașul Warminster din Anglia, reprezintă un frumos exemplu al fascinației pentru trecutul îndepărtat. Pe lângă un sat și o vilă palatină, pe cele 1,027 de hectare ale complexului semi-amenajat mai putem găsi un un templu al lui Apollo, un Pantheon, și replica fidela a unui pod roman. Grădinile din vecinătatea vilei ne oferă o priveliște mirifică spre templul circular al lui Apollo, al cărui proiect a fost inspirat de ruinele de la Baalbec, și spre replica Pantheonului de pe Acropole. Podul roman împrumută elemente arhitectonice de la mai multe structuri originale ce se află pana în prezent în picioare.

Complexul mai conține o grotă și un lac artificial.

Grădina Maestrul-Plaselor

Una dintre puținele grădini rezidențiale chineze care ni s-au mai păstrat, Maestrul-Plaselor a fost amenajată în timpul dinastiei Song (960-1270 AD) și se află în prezent în partea de nord a orașului Suzhou. Distribuția pavilioanelor, marilor săli, camerelor de muzică, a pâlcurilor de bambus și a cascadelor artificiale urmăresc sa reprezinte principiul armoniei universale după filozofia confucianista. Secțiunea centrală poate fi considerată o lume în miniatură, de sine stătătoare: grămezi de pietre galbene formează “munții”, completați cu caverne miniaturale; un mic pod arcuit, botezat “Călăuza spre liniște”, traversează un lac spre pavilionul central, reprezentant al principiilor de baza ale naturii.

Grădinile Sans Souci

Construit la ordinul lui Frederick cel Mare între 1745 și 1748, Sans Souci s-a dorit a fi un loc de odihnă pentru seriosul rege prusian. Numele complexului subliniază acest aspect, Sans Souci traducându-se din franceză ca “fără griji”. Deși considerat una dintre replicile germane ale Versailles-ului, micul palat de lângă Potsdam oferă mai degrabă un cadru intim, ce ne împinge spre contemplare melancolica.

În partea de sud a edificiului rococo pe un singur nivel, se întinde grădina terasată, amenajată de-a lungul unei pante. Grădinile terasate oferă impresia unui spațiu vast și urmărindu-le simetria, privirea ni se pierde în zare. La poalele dealului se afla o mică grădină inspirată de barocul franțuzesc, împodobită cu replici ale statuilor de la Versailles.


Lasă un Comentariu...

*